Pagina 4

Posted: ianuarie 8, 2011 by El Flipo Grande in Brain Damage, Nu vor sa ramana uitate...
Etichete:,

Dar cateodata parca iti vine sa te ridici, sa pleci, sa incepi sa simti ca uiti. Si o faci, te ridici, te uiti in jur, iti bati cu pumnii in piept, te simti mai bine, si vezi ca nu ai pe unde pleca. Inchizi ochii, te intorci, incet, sa nu iesi in evidenta, deschizii ochii si totul e la fel. De parca toata lumea s-ar fi schimbat vreodata din mila pentru tine. De cate ori ai deschis ochii si totul a fost perfect? De cate ori ai inchis ochii si ai crezut ca de data asta, poate, cu putin noroc, treburile se vor schimba? Devine un imputit de tic, acelasi tic care te-a facut sa simti ca trebuie sa te ridici si sa pleci. Daca totul e circular, atunci ce rost mai are sa fii ipocrit? De ce sa nu te opresti, sa inchizi ochii, sa ii tii inchisi si sa asculti linistea? Sau ti-e frica? Ti-e frica de linistea ta? Ti-e frica sa auzi linistea care te-a facut sa te invarti cu mainile intinse pe un camp si sa cazi, fara rost, in peisaj, sa devii una cu pamantul, sa te intorci la nivelul zero. Sa devii una cu divinitatea. Sa uiti cum e sa mai fii om.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s